sâmbătă, 25 iulie 2020

Patul veșniciei

flori de rouă
să-mi culegi,
iubite,

când în patul veșniciei
voi adormi

și clopotele unei biserici,
zidite într-o grădină de vară

printre merii abia
copți,

bat a așteptare...

unde un preot bătrân o să ne cunune
și vom fi fericiți până la următoarea

viață.

 


                                                  25.Iulie.2020

 

Niciun comentariu:

Moșoroi de vise

  Deseori mi-e dor  să nu fiu aici și să Fiu  acolo  unde pot fi Eu...! Urechea să-mi fugă  într-un cântec de greier leneș, tolănit prin iar...