sâmbătă, 25 iulie 2020

Patul veșniciei

flori de rouă
să-mi culegi,
iubite,

când în patul veșniciei
voi adormi

și clopotele unei biserici,
zidite într-o grădină de vară

printre merii abia
copți,

bat a așteptare...

unde un preot bătrân o să ne cunune
și vom fi fericiți până la următoarea

viață.

 


                                                  25.Iulie.2020

 

Niciun comentariu:

Boxa acuzaților

  Ni s-au răcit cuvintele în miez de primăvară, sub coaja albă a duminicii uitate între cele două emisfere...   Tu și eu... ...