marți, 7 iulie 2020

Pantofii cu toc cui


sub al nostalgiei
pled..

vântul-mi leagănă gândul
în hamacul-nsingurării
și un cuc îi cântă cântecul
de leagăn…

de când ecoul pașilor tăi
nu se mai aude,
prin golul paharului de apă
lipit de asfaltul
cu sens
unic,

doamnă,
cu pantofii cu toc cui,
pe care
mi le vor bate în sicriu
groparii,

cândva,

sau poate chiar astăzi.

                                                           
                                          7.Iulie.2020


                                               




Niciun comentariu:

Portavoce

  Păreri de rău și primăveri agățate pe cozile unor vechi strune mute, în timp ce se aude un poem trist, recitat printr-o portav...