sub al nostalgiei
pled..
pled..
vântul-mi leagănă gândul
în hamacul-nsingurării
și un cuc îi cântă cântecul
de leagăn…
de când ecoul pașilor tăi
nu se mai aude,
prin golul paharului de apă
lipit de asfaltul
cu sens
unic,
nu se mai aude,
prin golul paharului de apă
lipit de asfaltul
cu sens
unic,
doamnă,
cu pantofii cu toc cui,
pe care
mi le vor bate în sicriu
groparii,
cu pantofii cu toc cui,
pe care
mi le vor bate în sicriu
groparii,
cândva,
sau poate chiar astăzi.
7.Iulie.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu