marți, 7 iulie 2020

Pantofii cu toc cui


sub al nostalgiei
pled..

vântul-mi leagănă gândul
în hamacul-nsingurării
și un cuc îi cântă cântecul
de leagăn…

de când ecoul pașilor tăi
nu se mai aude,
prin golul paharului de apă
lipit de asfaltul
cu sens
unic,

doamnă,
cu pantofii cu toc cui,
pe care
mi le vor bate în sicriu
groparii,

cândva,

sau poate chiar astăzi.

                                                           
                                          7.Iulie.2020


                                               




Niciun comentariu:

Moșoroi de vise

  Deseori mi-e dor  să nu fiu aici și să Fiu  acolo  unde pot fi Eu...! Urechea să-mi fugă  într-un cântec de greier leneș, tolănit prin iar...