plouă cu atâta liniște,
încât aud muțenia
cuvintelor
cum îmi frământă non culorile
din gânduri,
în papucul unei nopți nebune,
ce alerga printre orele zdrobite
de insomnii,
dezbrăcate și bete,
dansând
pe cadavrul
te iubesc-ului,
aruncat într-o mare minciună...
vinovatul –
de negăsit...
dincolo de adevăr –
un apus de vis
în doi.
30.Iulie.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu