De mâine

 

…simt oboseala ploii:

în tăcerea tolănită pe podeaua
odăii,
din care pașii noștri
au fugit să nu se mai caute...

în cutele adormite pe cearșaful patului,
din care au dispărut urnele trupurilor noastre
și miroase a gol
acum...

în minutele înecate în umbra unui ieri,
azi...

în cuvintele din scrisorile netrimise...

simt oboseala ploii,
în tot ce nu va mai fi
de mâine...

între cer și pământ.

               

                                               26.Octombrie.2020