N-ai să poți vreodată…

 ...așa cum mă ascultă tăcerea,
când
mi-e atât de greu suspinul.

-Tu,
n-ai să poți vreodată
din priviri
să mă mângâi.

Și așa cum mă sărută pe tâmplă cuvântul
când
mă dor gândurile.

-Tu,
n-ai să poți vreodată
înțelege,
câte vise mi s-au strivit
sub roata Sorții...

Cum mă ține singurătatea în brațe,
când
demonii mă strigă pe nume.

-Tu,
n-ai să poți vreodată
să-mi fii lumina
nestinsă
dincolo de zi...

întunericul mușcă aripile fluturilor
de pe jumătatea gurii
necusută
cu adevărul
scos dintr-o minciună...

dragoste

 ...n-ai să poți vreodată
să fii mai mult,
decât
ai fost...

 

                                            5.Octombrie.2020
                                                  Ora:00:50