Ai pus norii să plângă între noi...
rând pe rând,
se sting nopțile aprinse cu șoapte,
sub lacrimile lor...
rămâne doar fereastra,
prin care cei doi străini
de azi,
s-au văzut și cunoscut
cândva...
Bat separat moneda orgoliilor,
cu același ciocan,
într-o vinovăție comună,
dar recunoscută doar de cuvinte ce tac,
acum
când norii plâng...
a murit
„te iubesc”.
6.Octombrie.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu