îmi împunge ceva talpa sufletului
și îmi urlă cuvântul
cu glasul unei păsări de noapte,
nebună.
dar, tu nu auzi...
timpul își ascute încet
secundele,
ce vor fi bătute în sicriul
mirosind a lemn încins în focul de gheață.
răbdători și tăcuți,
mă așteaptă
toți ai mei,
să sărutăm pământul
împreună,
sub ninsoarea de stele.
flori de hârtie
vor înflori
pe buzele noastre
albe.
10.Noiembrie.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu