marți, 10 noiembrie 2020

Flori de hârtie

 

îmi împunge ceva talpa sufletului
și îmi urlă cuvântul
cu glasul unei păsări de noapte,

nebună.

dar, tu nu auzi...

timpul își ascute încet
secundele,

ce vor fi bătute în sicriul
mirosind a lemn încins în focul de gheață.

răbdători și tăcuți,
mă așteaptă

toți ai mei,
să sărutăm pământul

împreună,
sub ninsoarea de stele.

flori de hârtie
vor înflori

pe buzele noastre
albe.

 

 

                                            10.Noiembrie.2020

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...