... umbrele înghit încet pereții odăii
și oglinda începe să execute un dance pole
în ritmul melodiei unei cutiuțe muzicale,
care nu se mai oprește
(decât dacă te enervezi și o spargi).
Imaginația,
dezbrăcată de inhibiții,
îmi stă în cel întunecat loc al minții,
dar nu încerca să faci lumină în adevărul
din spatele unui alt adevăr,
în care noi doi nu ne mai recunoaștem deloc
(chiar dacă ne privim în ochi)
și ne citim fiecare frază de pe buze,
în alfabetul braiile,
iar la final
ne dăm seama că nu suntem altceva
decât o unghie a nebuniei,
ruptă accidental…
odată cu moartea ultimului sărut franțuzesc.
25.Noiembrie.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu