Ultimul drum

De fiecare dată când se aprinde câte un bec pe stradă

știu că

Dumnezeu mă vede prin ochii lui tata,

șezând pe vârful unui stâlp înalt.

Uneori

își ascunde capul după câte un nor lăptos

sau după frunzele copacilor,

alteori

după perdeaua mătăsoasă a ceții,

să nu-l văd eu,

să nu-l vadă nimeni...

 

De fiecare dată când se stinge câte un bec…

știu că

a mai plecat un înger

(s-a întors)

acasă.

 

 ... într-o zi

mă voi întoarce și eu...

 

Dar nu pe ultimul drum,

ci

pe cel de întâi.

 

                                                                                 

                                                   18.Noiembrie.2020