Apă neagră

 

Între ușile dintre Cer și Pământ,

Vântul își cântă recviemul în surdină...

 

Moartea își ascute sabia cea veche și ruginită,

cu un ciob de Piatră Vie

dintr-o apă neagră

(din care se adapă Caii celor șapte Nopți)

când cad stelele

plângătoare.

 

Îmi potrivesc ceasul după ceasul Timpului,

însă,

nu știu când

se vor deschide ușile să plec!

 

 

                                         25.Aprilie.2021