Ploaia sărută cu patos asfaltul
și îmi urlă oasele de durere,
până se despică Întunericul
sub hârlețul Timpului,
ce sapă în lutul secundelor virgine,
făcând mai ușoară trecerea clandestină spre lumina
tricoloră
(roșiatică, albă, albăstruie).
Pe când mă voi lepăda de Mine,
de Tine,
de Dumnezei negri,
de secretele Lumii,
de ziua în care m-am născut,
de cel dintâi și ultimul păcat...
să mă mai nasc odată.
15.Aprilie.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu