Privește-mă în simetria culorilor unui vis,
transformat în praf de stele,
așternut pe clapele pianului
(cu un singur picior)
și ascultă-mă în cumințenia notelor
ce stau pe portativul unui sonet,
compus de Îngerul Morții
(pe jumătate orb și surd)
ca să mă înțelegi în Ziua de Apoi,
când n-am să mai fiu
mai mult decât am fost și sunt,
cu sufletul captiv într-un trup,
dintr-un pământ
sterp.
13.Aprilie.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu