Ruinele

 

... mi-aș spânzura dorul de grinda primei nopți,

în care ne-am vândut și răscumpărat sufletele

cu un sărut,

cu șoapta cuvintelor din priviri,

cu demența dansului palmelor în reciprocitatea pielii de pe trupurile noastre,

crezând fără îndoială

mereu

în tacite promisiuni ,

în puterea

„Te iubesc-ului”...

dincolo de ieri.

 

acum...

 

de tine

să nu-mi amintesc,

să nu-mi pese

și să nu mai știu

aș vrea ...

 

dar mi-e imposibil!

 

sunt captiv în focul chemărilor

Dimineților

ce mă ard ...

 

printre ruinele rațiunii ...

 

 

                                          21.Septembrie.2021