Apus în fiecare Răsărit

 

... nu Moartea e ceea ce mă înspăimântă

și nici ceea ce văd în oglinda Singurătății mele,

ci

orele metamorfozate în niște veritabili șerpi

încolăciți în jurul Sinelui meu,

plin de dureri,

de frici,

de frustrări,

scufundat în noroiul rutinei

luptându-se cu EL însuși

și cu ambiguitatea Gândurilor ...

 

mă simt un Apus

în fiecare

Răsărit.

 

                                                  29.Septembrie.2021