A trecut iarăși
Marțea cu cele trei ceasuri rele,
pe sub scara Destinului,
sprijinită de aripa unei cucuvele
cu un ochi orb,
ce cântă între ore nefixe,
când agonia devine o gamă înaltă
pe partitura
scrisă de un Dumnezeu nebun
în turla bisericii dintre răsărit și apus ...
Încă mai respir aerul dintre zile,
numărate de o pisică albă ghemuită
pe lada cu amintiri
despre
cel care am fost înainte
de-a mă naște.
6.Octombrie.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu