joi, 6 octombrie 2022

Nu mai e mult până la cer

 

copite de cai

se aud ca un ecou cadențat de cântec,

în ceasul agățat într-o doară

pe peretele

ce mă desparte de Dumnezeu

și de tine,

iubito,

iar fluturi apun

exact

în acel colț,

unde

lumina începe să miroase a pâine

(abia scoasă din cuptor),

în timp

ce un clopot

anunță numărarea inversă...

 

nu mai e mult până la cer...

 

 

                                                      6.Octombrie.2022

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...