Diminețile
agăț câte o amintire
pe câte o geană albă a Timpului,
dar,
doar pe acele care au ceva
a tu,
a tine,
- Nu știu și nu aș putea spune
exact
de ce fac acest lucru
(ca pe o rutină care mi s-a format
dintr-un reflex involuntar)
însă,
în fiecare seară, înainte să adorm,
le sortez:
după zâmbete și lacrimi,
după certuri și împăcări,
după plecări și reveniri,
după sărutări și atingeri,
după tăceri și chemări,
după anotimpuri și...
Apoi le amestec într-un bol improvizat,
până când se omogenizează prefect
între ele
și încep să miroase a poem alb.
Cândva,
poate îl vei folosi ca parfum
să știi că
,,te-am iubit"...
5.Octombrie.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu