Patruzeci plus

 

- Nu te uita!...

 

Zilele din ultimii opt ani

au început să-mi fie la fel de gri

ca și firele mele

de păr.

Dar, e bine totuși,

atâta timp

cât

Oglinda stă cuminte și nu se sparge de la prima labă a gâștei,

iar oxigenul îmi circulă liber, prin inspirație și expirație,

până în plămâni și creier.

 

- Chiar dacă în actul de identitate

scrie patruzeci plus,

încă,

sunt doar la jumătatea drumului spre mâine

sau poate chiar azi,

rulând pe cele patru roți,

voi ajunge

acolo

unde Hazardul nu și-a propus

să te duci.

 

- Mă atinge tot ceea ce tu

nu mai simți de mult!

Văd întotdeauna tot ce trece pe lângă tine

fără să observi.

Aud exact acel cântec cadențat,

de care tu

nu-ți mai amintești deloc.

 

- Nu, nu-ți întinde mila înspre mine!

 

Pietrele rămân pietre,

lutul rămâne lut

iar Soarele apune și răsare

pentru fiecare la fel,

într-o singură Viață,

doar Moartea face diferența...!

 

  

                                                      21.Octombrie.2022