un cimitir vechi de fluturi...
eu, un emigrat printre amintiri,
fără pașaport și fără viză,
doar cu un ceas vechi pe mână,
fără direcție
și cu răsăritul pe borul pălăriei...
tu, dansezi în cămașa lui Dumnezeu
și încerci să întorci totul
odată cu clepsidra,
însă,
drumul dintre Regret și Iertare
se oprește
în acel punct
în care începe Tăcerea
să urle
și...
e atâta tăcere
și...
e atât de frig
și...
2.Ianuarie.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu