Pasărea

 

- Pasărea asta obraznică și-a făcut cuib în cuvintele tale
și cântă fără noimă cât o ține gura
și îmi strică metrica nopții,
când încerc să tai cordonul ombilical
și să mă detașez
de ieri,
chiar și de astăzi,
de fotografii vechi,
de amintiri
de starea de rău,
(care nu știi de unde vine,
dar vine tot timpul însoțită de dureri de spate sau de cap)...

Iar, ecoul păsării
scoate Frica dintr-un sâmbure de măr stricat
și îmi înspăimântă Liniștea,
chiar dacă te țin strâns de mână,
până când se declanșează butonul de panică
și apoi
totul
devine o stare de confuzie și de amânare
și de neplecare...

Se închid Apele,
se deschid Pământurile
și se întorc Cerurile.

 

 

                                                          9 Mai 2033