Ecou vid

 

Se aude un ecou vid...

 

Peste tine,

ba nu, peste mine

trece

sau, de fapt,

peste amândoi

și peste pleoapele căzute

ale unui bătrân Dumnezeu,

cu barba împletite în soarte,

o pasăre de nisip

sau poate un fluture de sticlă,

cu aripi,

ce par să ne cuprindă cu tot cu cerul și

totodată cu abisul...

 

În acest ecou se regăsesc toate întrebările,

toate răspunsurile ce se pierd în tăcere

și îl simt în fiecare respirație

și în fiecare privire în oglinda tridimensională,

printre lumini și umbre,

ca un fluviu ce străbate conjugările Timpului,

în galopul cailor spre infinit,

dincolo de tăișul Morții.

 

 

                     

                                                      6 Ianuarie 2024