- Hmm!
În miez de iarnă, un ansamblu de Ciori nebune
dansează și cântă deasupra curții mele,
în tempo-ul de vineri, pe la amiază,
iar, Cerul le ascultă ascuns după niște nori mari și gri,
în timp
ce eu stau și număr, cu voce tare,
nezborul Timpului, în secunde
ce se scurg foarte lent uneori,
între pereții galbeni și crăpați ai odăii...
Și aștept...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu