Trimite caii Moarte

 

-Cât îți mai ascuți cuțitul Moarte?

Am obosit să te aștept și să privesc cerul

în timp

ce mă caut prin buzunare de mărunțișuri

și de restul de vise...

 

-Trimite odată, caii albi după mine..!

 

Mi-e somn,

mi-e sete,

mi-e frig

și mi-e târziu...

 

Undeva în intersecția

între cer și pământ

mă așteaptă de prea multă vreme

un înger

singuratic,

orb și bătrân...

 

-Trimite odată, caii după mine, Moarte!

Uite să-ți las adresa mea:

strada „uitării de sine”

stânga după colț 

într-un gând mai retras și gol.

 

 

 

                                                            23 Ianuarie 2024