joi, 7 ianuarie 2010

Insomnie

Lasă-mă, viaţă să dorm
în puful iubirii, şi să mă
trezesc în al nouălea cer!
Căci, sunt obosită după
ani şi ani, de insomnie
în întunericul suferinţei
şi, ascunsă în cuvinte.

7.Ianuarie.2010

Un comentariu:

Anonim spunea...

hmm...imi place :)

Rectilinie - mini-poem în rimă

  Chei fără cuvânt, aruncate în vânt...   Răni spre apus, în tranzit opus, vara s-a supus...   Dincolo de linie, într-o ve...