Februraie
Din ochiul închis al nopţii, a
poposit luna pe umărul meu gol,
şi mi-a adus versul de februarie.
Născut din sentimentele împiedicate
de buzele mele, îcleştate în faţa
oglinzi prejudecăţilor însă, vântul
nepăsări o va sparge iar, eu voi zbura
pe adiera speranţei, lăsînd în urmă...
Tot ce e dincolo de tăcerea mea.
12.Februarie.2011
sâmbătă, 12 februarie 2011
Simbioza
Șșștt! Îmi place când umbra ta îi ține de urât tăcerii mele și liniștea se plimbă pe hol în pantofi roșii cu toc... Cu...
-
de brațul clipei apuse, mi-am legat sentimentul... suspinând în fața dimineții fără tine, m-am aruncat în capătul un...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
În cufărul unui călător beat de iluzii, s-a ascuns moartea răzând de un destin chior, lăpădat într-o sală de gară veche în ...
2 comentarii:
Intr-o clipa ai senzaţia că nimic, dar absolut nimic rău nu te poate atinge... si tacerea uneori spune ceva :*:X
Scrii rar, dar esti din ce in ce mai profunda, mai sensibila.
Te citesc cu placere!
Trimiteți un comentariu