Februraie
Din ochiul închis al nopţii, a
poposit luna pe umărul meu gol,
şi mi-a adus versul de februarie.
Născut din sentimentele împiedicate
de buzele mele, îcleştate în faţa
oglinzi prejudecăţilor însă, vântul
nepăsări o va sparge iar, eu voi zbura
pe adiera speranţei, lăsînd în urmă...
Tot ce e dincolo de tăcerea mea.
12.Februarie.2011
2 comentarii:
Intr-o clipa ai senzaţia că nimic, dar absolut nimic rău nu te poate atinge... si tacerea uneori spune ceva :*:X
Scrii rar, dar esti din ce in ce mai profunda, mai sensibila.
Te citesc cu placere!
Trimiteți un comentariu