O picătură
Merg zi de zi, prin
deșertul imprevizibil al
vieții, şi mi-e tare sete...
Aş vrea să beau din când
în când, o picătură mică
măcar, de fericire şi să nu
mai port povara suferinței...
Când furtunile de nisip adesea,
acoperă urmele speranței şi,
totul îmi pare fără sfârșit.
Însă totuşi, ştiu că lumina Divină, mă
va călăuzi, spre visele mele împlinite...în
aşa fel, să nu las nici o urmă de regret, în
urma mea şi apoi, să îmbătrânesc frumos alături
de tine, sprijinită ușor, de brațul tău puternic.
29.Iunie.2011
Simbioza
Șșștt! Îmi place când umbra ta îi ține de urât tăcerii mele și liniștea se plimbă pe hol în pantofi roșii cu toc... Cu...
-
de brațul clipei apuse, mi-am legat sentimentul... suspinând în fața dimineții fără tine, m-am aruncat în capătul un...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
În cufărul unui călător beat de iluzii, s-a ascuns moartea răzând de un destin chior, lăpădat într-o sală de gară veche în ...
3 comentarii:
frumoase versuri!
Dumnezeu sa iti ofere pacea Lui cea plina de iubire!
Iti multumesc draga,Copilule cu ochi caprui pentru compliment iar,tie dragul meu Tzzumbi pentru urare!
Trimiteți un comentariu