Incert
Un strop de fericire,
se prelinge uneori,
în palma inimii mele.
Din cerul atât de incert
al destinului...şi în tăcere,
rog clipele să nu mi-l ia
căci, ochii mei s-au secat...
În arșița suferinţei pe drumul
neputinţei, pe care am mers
ani şi ani, neîncetat singură.
21.Iulie.2011
3 comentarii:
Si inca o picatura de suflet pusa pe vorbe de un copil talentat. Am citit si te-am vazut scriind, Minune!
Singuratatea e relativa, ca tot ce tine de viata, si uneori iti da ragazul sa te cunosti.
O seara frumoasa si multa sanatate!
aceste cuvinte minunate , sunt scrise de un suflet invingator... foarte frumoasa poezie!
Draga si buna mea Aris,
te așteptam...iti multumesc pentru vizita.
Chiar si eu,cand scriu ma vad intr-o alta dimensiune...intr-o odaie din lemn undeva langa rau...desi locuiesc la sat dar,imi creez un refugiu imaginar...
Singuratatea are partile ei bune dar si rele. Daca ar fi sa luam partea religioasa am ajunge la concluzia ca niciodata nu suntem singuri, ci Dumnezeu este intotdeauna cu noi si ne poarta de grija.
Singur pe banca, in biserica,
fiindca nimeni nu te baga in seama
sau in parc unde nimeni nu te stie
si nici nu e interesat
sa stie ceva despre tine;
pe pat, in suferinta,
singur,
fiindca oricati ar fi in jurul tau
si te-ar iubi,
nu-ti pot lua durerea…
O seara blanda ca sufletul tau sa ai!
Înseamnă foarte mult pentru mine si aprecierea ta Copilul cu ochii craprui.
Caci, orice incurajare sau critica e bine venita din partea oricui.
O seara excelenta iti doresc!
Trimiteți un comentariu