duminică, 16 octombrie 2011

Tu



Tu ești, adierea
de vânt.
Care mă poartă, spre
culmile fericirii,
prin văzduhul misterios,
al vieții.
Şi aş vrea, să nu te
oprești niciodată!
Căci, nu pot să mă-ntorc
acolo unde,
deziluziile mă rănesc mereu.
Şi izvorul speranței,
e secat...
Iar ecoul singurătății,
îmi alungă
liniștea din suflet.




16.Octombrie.2011

2 comentarii:

Aris spunea...

Da, frumos si sincer ca sufletul tau, Minune!

Cadar Katalin spunea...

Fără sinceritate nu faci nimic. Oricât vei fi de iscusit şi de şiret, oricât vei şti să ticluieşti şi să sulimeneşti minciuna – ea rămâne tot minciună. Vei înşela pe un om, o generaţie, două, dar timpul… pe el nu-l vei înşela.

AL. VLAHUŢĂ

Simbioza

  Șșștt!   Îmi place când umbra ta îi ține de urât tăcerii mele și liniștea se plimbă pe hol în pantofi roșii cu toc...   Cu...