Când
Şi când iubirea,
nu mai e de-ajuns
şi orgoliile sunt rănite,
rămâne terapia prin cuvinte...
Când luna mă privește, la geamul
meu, în clipe de singurătate şi,
îngenunchiată fiind, mereu in jur
neavând înțelegerea nimănui...
Iar, orizontul e doar, o mare iluzie
apoi, lacrima de pe obraz cade şi,
din lucruri simple... atunci, când
în viaţă, iubirea nu mai e de ajuns!
3.Ianuarie.2012
Simbioza
Șșștt! Îmi place când umbra ta îi ține de urât tăcerii mele și liniștea se plimbă pe hol în pantofi roșii cu toc... Cu...
-
de brațul clipei apuse, mi-am legat sentimentul... suspinând în fața dimineții fără tine, m-am aruncat în capătul un...
-
Un fluture în derivă, prin umbrele nopții... s-a lovit de o vocală, tocmai când minutarul... a venit în straie târzii, să-mi d...
-
În cufărul unui călător beat de iluzii, s-a ascuns moartea răzând de un destin chior, lăpădat într-o sală de gară veche în ...
Un comentariu:
E trist,dar uneori adevarat.
Trimiteți un comentariu