luni, 17 septembrie 2012

Aşteptare



Trag încet,
oblonul peste așteptare
și, zăvoresc ușa...
cu un nou vers alb.
Dorul...
să nu-mi fure,
sufletul.
În lipsa ta,
când se lasă noaptea...
peste orizontul tăcut.


                                            17.Septembrie.2012

Niciun comentariu:

Mănușă rece

  Perfecțiunea se ascunde într-un paralelipiped vertical roșu ...   Roșu explorează dintr-un trandafir captiv la reverul Morții ... ...