luni, 17 septembrie 2012

Aşteptare



Trag încet,
oblonul peste așteptare
și, zăvoresc ușa...
cu un nou vers alb.
Dorul...
să nu-mi fure,
sufletul.
În lipsa ta,
când se lasă noaptea...
peste orizontul tăcut.


                                            17.Septembrie.2012

Niciun comentariu:

Mă plânge...

 Am obosit! Mi-e și frig.... Iar,  mâinile mi-s atât de scurte încât,  nici nu pot cuprinde tot golul acesta care atârnă de venele tăiate de...