Trag încet,
oblonul peste
așteptare
și, zăvoresc ușa...
cu un nou vers alb.
Dorul...
să nu-mi fure,
sufletul.
În lipsa ta,
când se lasă
noaptea...
peste orizontul
tăcut.
17.Septembrie.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu