Adesea, ostenită fiind...
în fața oglinzii al înserării,
din odaia mea, vremuită...
de arcurile ceasornicarului.
Mă dezbrac de gândurile mele...
prăfuite de drumurile vieții,
și cu slove albe, mă învelesc...
atunci când, simt că răcoarea
singurătății, se strecoară în jurul meu.
14.Septembrie.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu