M-au durut aripile...
sufletului rănite, de
furtunile
vieții mereu, și tu nu
știi...
Dar acum toamna, mi-a
picurat
anestezic din
frunzele, îngălbenite
sau poate chiar,
arămii nu știu.
Voi putea din nou, să
zbor...
spre visele mele,
prin văzduhul
slovelor, la început
de Septembrie.
7.Septembrie.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu