Zen

Doar,

enigmaticele umbre.

Mai dansează acum,

pe ulițele satului adormit.

Pe adagio-ul ne mai auzit al

vântului căci, timpul a tras cortina...

nopții, peste orizontul ce pare a fi Zen.

Când, bruma unui gând atât de

fragil și, resemnat se strecoare...

Pe nesimțite în vertebrele,

cuvântul abia scris...

în colțul,

singurătății.  

                                         

                                                  12.Septembrie.2012