sâmbătă, 1 septembrie 2012

Uciderea pământului



Curg din condei
slove,
înăbușind albul hârtiei
încet.
Cu esența sufletului
solitar,
într-o lume demult
adormită.
În patul proprii
neputinței,
și de nevoii 
acoperită.
Pe care nici
măcar,
coșmarul generat de
uciderea...
lentă a pământului.
Pe
nimeni nu mai
poate,
trezi la realitate.



                                           1.Septembrie.2012

Niciun comentariu:

Mă plânge...

 Am obosit! Mi-e și frig.... Iar,  mâinile mi-s atât de scurte încât,  nici nu pot cuprinde tot golul acesta care atârnă de venele tăiate de...