Curg din condei
slove,
înăbușind albul
hârtiei
încet.
Cu esența sufletului
solitar,
într-o lume demult
adormită.
În patul proprii
neputinței,
și de nevoii
acoperită.
Pe care nici
măcar,
coșmarul generat de
uciderea...
lentă a pământului.
Pe
nimeni nu mai
poate,
trezi la realitate.
1.Septembrie.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu