Eu...?
Laptele ce curge din sânii cuvintelor mute,
Respirația pământului înghețată de vânt,
Zborul unor aripi de cenușă, nevăzute.
Primul suspin al nopții, pierdută în așteptări.
Strigătul măduvei rupte din vârful creionului,
Ultima trezire a dimineții de sub pătura de rouă.
Râsul Morții când își ascute coasa sau sabia,
Un plâns înecat într-un zâmbet larg și amar...
Sunt!
23.Ianuarie.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu