Te aștept...
Te aștept în punctul
unde ni s-au oprit cuvintele,
privirile,
gesturile,
atingerile
și auzul...
Poate din acel punct a început Nimic,
poate de acolo s-a sfârșit Totul...
Sub roțile trenurilor,
pocnesc oasele atemporale,
pe șinele cu o singură direcție
și ciorile bat din aripi pe cadranul ceasului oprit
în punctul
unde s-au terminat visele...
Și nu știu de ce te mai aștept.
11.Ianaurie.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu