duminică, 3 ianuarie 2021

Punctul

 

Te aștept...

 

Te aștept în punctul

unde ni s-au oprit cuvintele,

privirile,

gesturile,

atingerile

și auzul...

 

Sau poate începu doar Nimicul,

sau poate doar se sfârși Totul...

 

Nici nu știu,

de fapt

și nici nu mai contează...

 

Sub roțile trenurilor,

pocnesc oasele atemporale,

pe șinele cu o singură direcție

și ciorile bat din aripi pe cadranul ceasului oprit

în punctul

unde s-au terminat visele...

 

dar totuși te aștept.

 

 

                                                         3.Ianuarie.2021

 

 

 

 

 

 

 

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...