Te aștept...
Te aștept în punctul
unde ni s-au oprit cuvintele,
privirile,
gesturile,
atingerile
și auzul...
Sau poate începu doar Nimicul,
sau poate doar se sfârși Totul...
Nici nu știu,
de fapt
și nici nu mai contează...
Sub roțile trenurilor,
pocnesc oasele atemporale,
pe șinele cu o singură direcție
și ciorile bat din aripi pe cadranul ceasului oprit
în punctul
unde s-au terminat visele...
dar totuși te aștept.
3.Ianuarie.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu