era joi spre primăvară ...
ciorile dansau
și ploaia se pregătea
să zdrobească liniștea,
iar timpul nu avea
nimic împotrivă...
doar un nuc bătrân
își căuta umbra
în ombilicul unei lumini
gri ...
înfloreau cruci de piatră
albă
la căpătâiul unui sentiment
astenic...
era joi spre primăvară
și ciorile dansau
iar în termometre...
mai era ceva
din iarnă
și timpul nu avea
nimic împotrivă...
era joi spre primăvară
când
eu îmi scuturam gândurile
de toamnă
și te-am găsit
mirosind
a vară,
iubito,
pierdută printre vechi amintiri...
joi spre primăvară.
8.Martie.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu