stelele care se sting
devin semințe de flori,
sădite în pământul unui ieri,
ce vor înflori mereu mâine,
după fiecare ploaie de azi...
în jurul caselor de bătrâni obosiți...
cei noi-născuți
țin în palme zorii zilelor,
numărate de cei care pleacă
în căutarea unui alt cer,
fără zei și sfinți orbi
și unde laptele nopților e cald,
iar umbrele dansează pe arii de pace...
noi vom zbura cu aripile unei păsări
prin ferestre de lumină...
da!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu