De fiecare dată
când stau într-un plan secundar,
amurgul îmi apasă tâmpla
cu forța planului primar,
până când încep
să am un sentiment extra-cubic
cu colțurile extra-ascuțite
și marcate cu punctele
din capătul frazelor,
pe care am uitat să ți le spun,
dintr-un gest egoist al luminii verticale,
deși
te iubeam ...
Acum, când te simt departe,
mă simt pe mine
mai aproape ...
Mai aproape de cer,
mai aproape de ploi,
mai aproape de pământ,
și nu mai am nevoie de clișee,
să fiu
cel care poate vedea
dincolo de iluzii
cu un singur ochi
întredeschis.
8.Aprilie.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu