...și pescărușii au aripi crescute
din părul tău,
ce zboară spre țărmul gândurilor mele
adesea,
cu nisipul prins în mijlocul furtunii...
într-o antică clepsidră
timpul tace și parcă ar aștepta vremuri mai bune
între mine și tine...
coaja luminii are miros de sare...
când mă apropii
îmi recunosc păcatul între sânii tăi,
iubito,
și mi-l cuprind
cu toată puterea asumării,
fără nici un fel de regret,
până când cerul
se va stinge într-un ochi
gol
de stâncă.
10.Aprilie.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu