Alergăm
Suntem alegători cu toţi,
alergăm neîncetat spre
ceva, inefabil şi inutil
rănind pământul cu
tălpile noastre, fără să
ne pese căci, timpul
viclean ne presează
scurgându-se rapid,
în clepsidre şi prin
arcurile ceasurilor
din templele arhaice.
Răsuflăm din ce în ce
mai greu dar, nu ne
oprim nici dacă arborii
plâng în hohote în urma
noastră, pentru că…
marile iluzii ne biciuesc.
Alergăm pe cărări minate,
de modernism şi printre
tunurile schimbărilor…
şi tot nu ne oprim chiar,
dacă Dumnezeu, ne arată
cu degetul semnele apocalipsei.
13.Aprilie.2010
Un comentariu:
Scrii foarte bine, fata frumoasa... Am ales sa-ti las un semn ca am trecut pe aici, la aceasta superba poezie, pentru ca e scrisa de ziua mea de nastere... multumesc... sunt impresionata, esti talentata...
Trimiteți un comentariu