luni, 19 aprilie 2010

Iubire nepoluată

Mă lupt cu gândurile
ce mă înconjoară mereu,
sub privirile indiferente a
nopţii, şi evadez în cuvinte,
când obscuritatea suferinţei
pătrunde în sufletul meu iar,
respirând iubire încă, nepoluate
supravieţuiesc într-o lume pierdute…
şi în care prietenia adevărată e un chilipir.


19.Aprilie.2010

Un comentariu:

Anonim spunea...

Frumoasa poezie! Frumoase versuri !
Mersi pentru comment !:*
Ai talent sa nu te lasi!Lumea are nevoie de suflete curate.

Frontul de pace

  Toate zidurile urbane de peste zi sunt poligoane subtile, unde Tăcerea își dă testul de supraviețuire fără arme...   Armele au întot...