luni, 3 octombrie 2011

Un astru


(inspiraţie după poezia lacul de M.Eminescu)


Lângă lacul cel albastru,
stau cu privirea îndreptată...
spre cerul tainic şi mândru.
Ascultând plânsul verii, gonită
de un destin prea egoist şi aspru,
care a chemat o toamnă îngâmfată.
Şi încep să-mi amintesc de un lucru...
că viaţa e atât scurtă, şi trebuie trăită
din plin căci, totul e unic ca un astru.



3.Octombrie.2011

2 comentarii:

Aris spunea...

Un poem ca o fotografie... Il pastrez in gand si plec.
Ramai sanatoasa, Minune!

Cadar Katalin spunea...

Asa mi-am imaginat si eu poezia lacul de M. Eminescu!
Iti astept revenirea cu drag!

Distanțiere pe apă

  -Te uit, să-ți lipsesc! După ploi... Din Durere  să se nască Versul! Mersul pe apă se face întotdeauna în alb... În tăcere... Sunetul de c...