Un astru
(inspiraţie după poezia lacul de M.Eminescu)
Lângă lacul cel albastru,
stau cu privirea îndreptată...
spre cerul tainic şi mândru.
Ascultând plânsul verii, gonită
de un destin prea egoist şi aspru,
care a chemat o toamnă îngâmfată.
Şi încep să-mi amintesc de un lucru...
că viaţa e atât scurtă, şi trebuie trăită
din plin căci, totul e unic ca un astru.
3.Octombrie.2011
(inspiraţie după poezia lacul de M.Eminescu)
Lângă lacul cel albastru,
stau cu privirea îndreptată...
spre cerul tainic şi mândru.
Ascultând plânsul verii, gonită
de un destin prea egoist şi aspru,
care a chemat o toamnă îngâmfată.
Şi încep să-mi amintesc de un lucru...
că viaţa e atât scurtă, şi trebuie trăită
din plin căci, totul e unic ca un astru.
3.Octombrie.2011
2 comentarii:
Un poem ca o fotografie... Il pastrez in gand si plec.
Ramai sanatoasa, Minune!
Asa mi-am imaginat si eu poezia lacul de M. Eminescu!
Iti astept revenirea cu drag!
Trimiteți un comentariu