Adjectivele

Hoinar printre gândurile mele,

ești și te alung rațional mereu...

însă, adjectivele ale singurătății,

te cheamă...iarăși, fără să vreau.

Şi nu știu...dacă e iubire, sau plouă

cu iluzii ușor, în văzduhul sorții mele...

dar, știu doar că, mă tulbură ce simt acum,

și totuși, sunt clipe când, aș vrea să știi...

Cândva, te căutam și te așteptam în tăcere,

printre lumina stelelor, și într-un răsărit...adesea,

în atingeri interzise, printre atâtea sărutări fugare.

Însă, acum când în sfârșit, ai apărut...

cu chipul tău blând, chiar de înger uneori,

iar cu irisul ochilor tăi, fiind atât de limpezi...

complicatul prezent nu vrea, să fim un întreg perfect.

                                                                9.Mai.2012