luni, 21 mai 2012

Duminicile



Printre florile de mac abia,
înflorite să-mi scalzi trupul
cu multe sărutări fierbinți și,
să-l acoperi cu priviri tandre,
în duminicile tăcute aș vrea.


Apoi, de singurătate cât mai
departe, să mă duci aș vrea...
spre culmile unice ale fericirii,
pe cărările doar, de tine știute.


Când, tâmplele mi-ar fi obosite,
în brațe să-ți adorm aș vrea...
ascultându-ţi șoaptele inventate,
de bătăile inimii tale, pentru mine.




                                                              21.Mai.2012

Niciun comentariu:

Memoria

  Fereastra - singurul ochi al Cerului care ne recunoaște după umbre.   Drumul respiră prin talpa Aerului, după ce s-a dezbrăcat de pl...