Vorbele tale...sunt
rouă
adesea, pentru mine
în
nopțile târzii de
vară...
sub cerul straniu al vieții.
Când, arșița lumii,
îmi
seacă marile vise
mereu,
iar vântul singurătății...
e tot ceea ce simt
uneori.
Chiar, și printre
zecile de
priviri efemere, căzute
asupra mea căci,
ploaia
fericirii...se lasă așteptată.
Astăzi, îți mulțumesc
pentru
acceptarea ființei
mele, cu
toate imperfecțiunile
pe care
le am, și că exiști
fără aparențe,
iar răsplată nu-mi
ceri niciodată!
14.Mai.2012
2 comentarii:
vorbele tale sunt roua*...desi nu prea las urme pe aici totusi te citesc:)
Buna seara draga Roua!Ma bucur sa stiu ca,ma urmaresti...insa,mi-ar face placere sa imi lasi sfaturile,parerile si chiar criticele tale.Multumesc pentru apreciere si pentru vizita ta,esti binevenita oricand,te pupacesc!
Trimiteți un comentariu