vineri, 25 mai 2012

Oamenii şi timpul


Din adierea vântului...
aș vrea, să-ți pătrund
în fiecare, colț al sufletului
ca un parfum și, șerpuind...


Să-mi poți simți, patosul...
atunci când, ne contopim
ignorând, oamenii și timpul
doar așa nu ne-am mai minți...


Şi, am știi sigur dacă iubirea,
se va naște ușor, și pentru noi
iar destinul încă, scrie povestea...
a intenselor nopții, și senine în doi.




                                                         25.Mai.2012

Niciun comentariu:

Trezire spasmică

  Uneori, mă simt precum o trezire spasmică sub pleoapa unui Somn bizar, dar, totodată și interesant...   Visul se rupe de mine ...